Răspunderea personală a administratorului în cadrul unui SRL

Regulile administrării societății

• a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociați;
• b) existența reală a dividendelor plătite;
• c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;
• d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
• e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun;

De asemenea, legea prevede că administratorii răspund față de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcției lor și sunt solidar răspunzători cu predecesorii lor imediati dacă, având cunoștință de neregulile săvârșite de aceștia, nu le comunică cenzorilor sau, după caz, auditorilor interni și auditorului financiar. Toate aceste dispoziții se regăsesc în Legea societăților, însă există și alte reglementări care prevăd că organele de administrare ale societății răspund pentru propriile fapte.

Avantajele și dezavantajele impozitului pe profit

Spre exemplu, Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței oferă posibilitatea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar de a introduce o acțiune împotriva foștilor administratori ai societății prin care să se dispună ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

• a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
• b) au făcut activități de producție, comerț sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
• c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
• d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă;
• e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
• f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
• g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori;
• h) orice altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu.

Inclusiv Codul de procedură fiscală prevede la art. 25 că răspund solidar cu debitorul următoarele persoane: asociații din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale, pentru obligațiile fiscale datorate de acestea, în condițiile prevăzute la art. 20, alături de reprezentanții legali care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea obligațiilor fiscale la scadență;

Prin urmare, analizând dispozițiile legale enumerate mai sus, legea nu conferă persoanelor împuternicite cu îndeplinirea obiectului de activitate aceeași limită privind răspunderea personală. După cum se poate observa, orice activitate care este contrară societății sau este îndeplinită cu rea-credință poate duce la urmărirea administratorilor pentru prejudiciile cauzate societății.